Monday, April 29, 2013

5 UCIGASI AI VISELOR


Primul lucru pe care l-am invatat de cand citesc despre dezvoltarea personala si NLP este ca daca cineva a realizat ceva, atunci orice om poate. 

De fapt, aceasta afirmatie reprezinta unul dintre postulatele NLP care contrazice total foarte raspandita idee de talent. 

Si cu adevarat, studiile recente asupra genomului uman si ADN-ului au aratat ca nu exista coduri ale talentului incriptate genetic. 

Prin urmare, orice copil, cu educatia si motivatia necesare poate deveni al doilea Einstein, prin urmare, nu este nevoie sa-l dezgropam si sa-i producem clone, intrucat tot ce a realizat a  fost produsul educatiei si modului in care si-a dezvoltat personalitatea. 


Dar daca oamenii sunt atat de asemanatori, de ce exista atunci printi si cersetori (si cand spun printi, nu ma refer aici doar la titlurile nobiliare). Exista mai multe motive: 


1. FRICA

Frica, asa cum am mai scris, si-a jucat rolul ei in supravietuirea speciei, in vremuri in care a te hazarda in salbaticie ar fi insemnat moarte sigura. In ziua de astazi nu mai este cazul. 

Sunt putine motive de frica dar frica este mai mare ca oricand.

Frica blocheaza. 

De fapt, acesta este rolul ei neurologic, sa blocheze conexiunile neuro-corticale si sa stopeze actiunea. 

Am mers acum cateva saptamani cu baietelul meu la filmul "Familia Croods", film pe care vi-l recomand cu caldura, si care m-a incantat nespus. 

Sunt fericita ca scenaristii de la Hollywood introduc aceste elemente de dezvoltare personala in filme. 

Daca-ti este frica sa faci lucruri noi, daca-ti este frica de gresaeala, nu ai cum sa evoluezi. CHIAR NU AI CUM!

2. PROGRAMAREA SOCIALA

Chiar ieri am iesit in parc cu prietena mea si copiii nostri, si cat am stat am auzit foarte multi parinti oprindu-i pe copiii lor sa faca aproape orice. 

Ii invatam mai mult pe cei mici ce sa nu faca decat ce sa faca. 

Aceasta programare sociala este atat de adanc inradacinata si in mintea mea, ca de multe ori ma trezesc spunandu-i fiului meu sa nu se indeparteze, sa nu alerge, sa nu, sa nu....

Nu cred ca-ti poti schimba programarea daca nu o constientizezi, precum nu cred ca poti avea rezultate diferite daca tu continui sa gandesti la fel. Dar tocmai aceasta fac cei din jurul meu; fac exact aceleasi lucruri si asteapta rezultate diferite.

Chiar si cazul meu, ideea ca trebuie sa fac anumite lucruri, "ca asa trebuie", mi-a blocat mult creativitatea si am stagnat multi ani. 

Scoala te inavata, din nefericire, sa stai in "banca ta" si fix asta nu trebuie sa faci daca vrei sa ai succes.

 Si asa ajungem la cel de-al treilea dusman al viselor noastre si anume:

3. ZONA DE CONFORT

Am crescut si trait cu ideea ca fericirea este cumva sinonima cu un nivel ridicat de confort. 

Totusi, nefericirea multor oameni cu bani parea sa ma contrazica. Si pe buna dreptate! 

De la un anumit punct, prea mult confort inseamna stagnare, plictiseala si pana la urma, nefericire.

Oamenii isi cumpara pachete de all-inclusive cand merg in vacanta si alte produse si servicii care sa le creasca nivelul de confort al vietii si apoi vad ca sunt nemultumiti. 

Creierul nu este construit sa faca mereu aceleasi lucruri, creierul uman este un instrument foarte evoluat din care folosim doar o parte extrem de mica. 

Zona de confort e reprezentata de acele legaturi neuro-corticale pe care creierul le-a invatat si pe care le face acum pe pilot automat iar acestea nu sunt de ajuns pentru a-l mentine intr-o stare de buna functionare, iar creierul ne transmite mesaje prin sentimentele de plictiseala si nemultumire.

Viata inseamna DESCOPERIRE si chiar daca zona de confort este calduta, din ea nu vei reusi niciodata sa realizezi ceva maret. 

Nu exista om de succes care sa se complaca in zona de confort.

 Cine se complace, stagneaza! 

 Partea buna in legatura cu creierul nostru este ca dupa o vreme el se obisnuieste cu ideea de a face schimbari si va opune din ce in ce mai putina rezistenta. 

Adica, daca ti-a fost greu la inceput sa faci lucruri noi, cu cat le vei face mai des, cu atat iti va fi mai usor.

Din pacate, uneori, ca sa nu-si deranjeze zona de confort, oamenii nici nu mai indraznesc sa viseze. 

In viata ai nevoie de scopuri, iar orice scop este, daca vrei, un vis, mai mare sau mai mic. 

Dar de multe ori, de prea multe ori, oamenii asteapta sa le spuna altii ce sa viseze. 

Si asa ajungem la un alt dusman al viselor, si anume:


4. NEVOIA DE VALIDARE EXTERNA. 

Si aici iar e vina parintilor si scolii care simt nevoia sa traseze mereu linii clare de urmat, daca nu urmezi totul pas cu pas, atunci nu esti cum trebuie. 

Iar creativitatea nu se impaca foarte bine cu limitarile. 

Ajungem iar la neurologie...pentru creativitate si pentru starea de flux, avem nevoie de libertate si de conexiuni intre diversii centri corticali. 

Si acestea nu se pot produce daca avem doar cateva linii directoare pe care le urmam cu religiozitate.

Noi suntem educati in ideea ca orice, dar orice facem, trebuie sa fie conform cu asteptarile celorlalti. 

Nu esti frumoasa daca nu-ti spune iubitul, nu esti bun profesionist daca nu spune seful....si lista continua pentru orice domeniu al vietii. 

Oamenii isi pun etichete sau le accepta pe cele pe care le-au primit.

 Un om nu este decat un POTENTIAL. 

Ca sa realizezi ceva este nevoie sa evoluezi, iar evolutia implica actiune. 

Daca vrei sa aduci valoare, fii pregatit sa faci lucrurile diferit iar daca faci lucrurile diferit, vor exista oameni  care sa spuna ca ceea ce faci nu e bine. 

Atunci e momentul sa continui tocmai pentru ca este semnul ca schimbi ceva.

5. AMANAREA

Cel de-al cincilea si poate cel mai nemilos ucigas al viselor este AMANAREA. 

Este cea mai periculoasa pentru ca se infiltreaza in fiinta si viata noastra atat de usor si devine o a doua natura extrem de repede. 

E inselatoare pentru ca nu implica renuntarea ci doar mutam momentul actiunii, si-l mutam, pana nu mai putem face nimic.

Amanarea este un obicei extrem de toxic, tocmai pentru ca nu realizezi cate oportunitati pierzi. 

Si le pierzi zilnic... 

Paul McKenna a exemplificat foarte sugestiv efectele nocive ale amanarii prin povestea broscutei pusa intr-o oala care se incalzeste gradual. Ea nu mai sare de acolo ci ramane pana moare. 

Asa se intampla si cu visele noastre...

In concluzie, nu-ti ucide visele si nu-i lasa nici pe cei din jurul tau sa o faca. 

Iti promit, si viata mi-a demonstrat-o, ca daca ai un vis in care crezi si-l urmezi si cand cei din jur te descurajeaza, si cand creierul tau opune rezistenta, si cand ai dubii, atunci sansele de a nu-l transforma in realitate sunt foarte mici.

 In viata sa te temi de un singur lucru, de o viata anosta! 

O saptamana excelenta iti doresc!

Poti citi mai multe despre temele postarii in capitolele PROGRAMAREA SOCIALA, INFRUNTARII AMANARII si PUTEREA DETERMINARII din cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI http://balanstefana.blogspot.ro/p/carti.html

Daca ti-a placut postarea, te-ar mai putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/01/succes-numele-tau-e-determinare.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/10/dincolo-de-zona-de-confort.html

Daca ti-a placut, nu uita sa dai share!

Saturday, April 20, 2013

CAND M-AM INTALNIT CU MOARTEA

Avertisment: Aceasta postare nu este pentru cei care sunt slabi de inger sau care cred ca vor trai o vesnicie.

Pe 23 aprilie 2012, m-am intalnit cu cineva cu care nu credeam ca ma voi intalni foarte curand. Dimineata, la ora 4, m-am dus pana la baie, si dintr-o data am simtit ca ceva s-a rupt in mine. Dintr-o data mi s-a facut extrem de rau si o durere cumplita m-a cuprins. M-au trecut transpiratii reci si mi-am dat imediat ca situatia era extrem de grava. L-am trezit imediat pe sotul meu si i-am spus sa cheme Ambulanta pentru ca stiam ca era o chestiune de viata si de moarte. Vazand ca cei de la salvare intarziau, a hotarat sa ma duca el la spital.

Ne-am intalnit cu cei de la urgente pe la jumatatea drumului, am fost preluata intr-o masina mirosind a oamenii strazii si cu o asistenta total depasita de situatia mea, m-au dus la camera de garda unde mi s-au administrat intr-o prima faza niste perfuzii. Se uitau la mine mirati si intrebandu-ma daca nu am mancat ceva stricat. Le-am explicat ca stiu cum e o indigestie, iar ce aveam acum e foarte grav. Ma intrebam ce puteam avea, si de undeva, din adancul meu, am auzit raspunsul: e o sarcina! Le-am spus ca e posibil sa fiu insarcinata, chiar inainte ca ei sa vrea sa-mi administreze un calmant pentru durere.

Am fost trimisa la ginecologie, unde doctorul de garda dupa ce m-a bruscat si mi-a facut cea mai dureroasa ecografie, i-a spus sotului ca e posibil sa fie o tumoare. Noroc ca nu am auzit... Am intrebat-o: Nu e sarcina? Mi-a raspuns: Nu!

Le-a spus celor de la Salvare sa plece ca raman internata acolo, iar ei au plecat. Apoi abdomenul meu s-a intarit si doctorita a realizat cat de serioasa era situatia mea. I-a spus sotului meu ca trebuie sa ma intorc de urgenta inapoi ca e foarte grav. Cum salvarea plecase, m-a luat sotul pe sus si m-a pus in masina si apoi inapoi la urgente. Mi s-a pus perfuzia, am fost dusa la o alta ecografie, iar cea de acolo si-a exprimat ingrijorarea fata de starea mea...Nu cred ca-mi mai dadea zile. Asistentii nu au inteles in schimb ce era cu mine si m-au dus in salon. Simtind ca mi se scurge viata, i-am intrebat sfarsita: Dar nu ma opereaza? Iar unul dintre ei mi-a raspuns...Ei, dupa vizita medicala.Era deja 7 iar vizita era abia pe la 9. Nu aveam cum sa supravietuiesc. Sotul meu plecase sa-l duca pe copilul lasat singur acasa la gradinita si sa-mi aduca ce trebuia pentru spital. A fost momentul in care am realizat halul in care era sistemul sanitar, si am inceput sa-mi blamez sotul ca nu-i "unsese" cum trebuia pe asistenti.

Am inchis ochii... si am inceput sa ma rog. S-a apropiat de mine o Doamna frumoasa, alba, luminoasa... Cine esti? am intrebat-o. -Sunt Cea care a venit sa te ia. -Esti M...oartea? -Mi se mai spune si asa, imi spuse ea, zambind. -Chiar esti frumoasa, si ... linistitoare..., i-am raspuns. Dar nu vreau sa vin cu tine. Stii, vreau sa-mi vad copilul crescand. Nu vreau, nu vreau sa creasca fara mama ca mine. Nu-i fa asta! Te rog...lasa-ma sa-mi vad copilul crescand!

Am vazut-o sovaind. -Ti-e frica de mine? m-a intrebat. -Ciudat, nu! Oamenii ti-au facut portrete urate, dar tu esti frumoasa. Dar nu vreau sa vin cu tine. Nu inca...stii, copilul meu... -Tine minte, mi-a spus, ca daca nu ti-a fost frica de mine, SA NU-TI MAI FIE FRICA NICIODATA SA TRAIESTI! Plec acum, m-ai convins, dar tine minte, AM SA MA INTORC! mi-a spus privindu-ma in ochi. Nu uita sa traiesti pana atunci!

Apoi l-am auzit pe doctorul Constantin Negru strigand la asistenti: Pregatiti-o de operatie IMEDIAT! Voi chiar nu stiti sa recunoasteti un caz grav?

M-am trezit apoi tinuta de mana de sotul meu. Avea lacrimi in ochi! Mi-a spus: -Ai pierdut mult sange, dar vei fi bine. Am zambit. De azi voi trai cu adevarat, mi-am spus...


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...