CUM SA-I AJUTAM PE COPII SA NU FIE TRISTI, SUPARATI SAU DEPRESIVI

Nu-mi place sa fiu trista. Dar mult timp am crezut ca asa trebuie sa fii in viata, uneori trist, alteori vesel, nu trebuie sa ai mereu un motiv intemeiat pentru tristete, poate fi vremea, poate fi "je ne sais quoi"...poate fi orice sau nimic. 

Mi-a luat peste 30 de ani sa realizez ca nu trebuie sa fiu sclava mediului inconjurator, ca nu trebuie sa vina cineva sa-mi spuna ca sunt buna, desteapta, frumoasa...ca sa ma simt bine.

Astfel incat ii invat pe elevii mei ca de fapt emotiile pot fi controlate. 

Ne educam copiii sa astepte sa le spuna altcineva cat de buni sunt, le insuflam o modestie paguboasa si ii descurajam sa spuna ceva bun despre ei insisi prin replici ca "lauda de sine nu miroase a bine". 

Si asa ii transformam in sclavii evaluarii celor din jur. Apoi vin si plang ca vor bani de iphone, si de haine, si de ochelari de soare, si de club, si apoi se apuca de fumat, baut alcool, incearca si drogurile, ca sa fie apreciati de cei din jur. Pentru ca asa se simt bine...daca altii le spun ca-s buni.

Am vorbit si in postarile anterioare, si tot am sa vorbesc despre cat de important este sa le dam copiilor nostri incredere in ei. Daca au dat cu aspiratorul, sa le spunem ca nu am vazut podea mai curata, daca isi aseaza hainele, sa le spunem ca au facut o treaba excelenta, daca notele sunt in crestere sa le spunem ca vedem progresul, si nu ca elevul X a luat mai mult. 

La noi este obsesia caprei vecinului, si daca n-o putem omori, atunci o biciuim pe-a noastra ca sa dea mai mult lapte, branza etc...si asa facem si cu copiii nostri. 

Asa ca bietii copii isi pierd orice motivatie, stima de sine si incep sa sufere. 

De aici pornesc multe modele comportamentale pe care le aplicam intreaga viata: vom face cu placere acele activitati unde am avut feedback pozitiv si vom evita sa facem orice unde am fost descurajati. 

E foarte usor sa-i tai aripile unui om. 

Imi amintesc si in cazul meu multe situatii in care mi-am pierdut curajul. Una e legata de o interpretare economica pe care a trebuit s-o fac la o prezentare acum vreo 7 ani. Era un training intercultural unde la sfarsit a vorbit directorul companiei respective, un german cu un accent foarte pronuntat, a carui engleza mi-a dat batai de cap. M-am descurajat si la partea de engleza-romana m-am incurcat de multe ori. Managerii germani, stiind ca nu e la indemana oricui sa faca astfel de traduceri, m-au inteles si nu mi-au spus nimic, dimpotriva mi-au multumit. In schimb, doamna trainer, s-a trezit imediat si mi-a facut ea evaluarea: Nu cred ca ai talent de traducator. 

Eram deja adult, si chiar daca mereu am avut o incredere sanatoasa in fortele proprii, m-a afectat. Se crease un hop mental si aveam senzatia ca nu voi mai reusi sa traduc vreodata. Am depasit momentul pe parcursul mai multor luni in care am tradus extensiv si ajunsesem sa stapanesc limbajul economic astfel incat sa nu-mi mai fie greu, dar m-a marcat acel moment. 

Ce usor e sa descurajezi un om! Ce usor e sa faci judecati de valoare, mai ales cand tu nu ai nicio competenta in acel domeniu!

Si asa se creeaza emotiile negative, in astfel de situatii noi ne formam niste ecuatii emotionale si comportamentale care vor activa de fiecare data cand ne confruntam cu situatii similare. 

Ce putem face sa evitam asta? Pai sa controlam emotiile negative, sa le inlocuim cu emotii pozitive, sau macar neutre, sa zambim mereu si sa ne mentinem pozitia corporala dreapta. 

Prin natura meseriei, am cunoscut multi straini, si mereu am fost surprinsa ca sunt extrem de tonici, dinamici, entuziasti, zambesc mereu si stau drepti. 

Nu stiu daca au invatat aceste tehnici de optimizare a mentalului sau le-au deprins. 

In schimb la noi toata lumea e incruntata, nervoasa, tema numarul 1 e boala, boala noastra, a copiilor, a parintilor, cine a mai murit, ce grea e viata, ce fara speranta...pai cum sa nu ne napadeasca depresia, boala si deznadejdea. 

Si copiii nostri invata ca oamenii seriosi au boli serioase cu care se lupta zilnic, si multe alte obstacole, si ca trebuie sa spuna ca viata e grea, scoala e nasoala samd. 

Emotiile negative ne distrug viata dragii mei, si pot fi atat de usor controlate. Emotiile negative aduc sau prelungesc bolile, nefericirea si neimplinirea. Ne blocheaza mintea si ne limiteaza creativitatea, alunga oamenii de calitate de langa noi si ne aduce ca prieteni alti tanguiciosi.

Primul lucru este sa ne luptam chiar noi cu aceste emotii, sa vedem ca viata e frumoasa, sa retinem ca negativul atrage negativ (explicatia mai sus) iar copiii nostri vor cultiva acelasi tip de emotii.

Asa ca, spatele drept, zambiti si ganditi-va la lucruri frumoase. Veti vedea ca asta veti atrage si veti avea si copii fericiti si echilibrati.